Priviți cum se crapă de dimineață
un ochi întredeschis își mărește deschiderea
noaptea fuge printre gene
somnul capătă dulceață
se plimbă din vis în vis.
Roua se lasă pe frunze și ierburi,
numai căprioarele se grăbesc spre marginea pădurii.
Soarele dă semne de culoare de după un deal
și așteaptă cu înfrigurare
până un cerb îl plimbă în coarne peste vâlcele.
Ziua ne trage pe toți de urechi
cu frenezia orelor de smalț
în care ne lucrăm idealul.