E început de năzuință
În armonia milenară
E un sfârșit de-ngăduință
În clipa ce e tot amară.
Pustiul e la locul lui
Preaplinul a cam obosit
Nu mai e timp pentru haihui
Iar el străfundul clipei a încremenit.
Privesc în urma clipei cu nesaț
Și retrăiesc un viitor trecut
A mai rămas un amalgam de zaț
În ceașca amintirilor de demult.

La o răscruce e bătrânul ceas
Un orologiu gârbovit de clipe
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Dar amintirea stă și mă-ntrerupe.
Senzații mor de cum apar
Din abajurul altădată prăfuit
Acum desfac și ultimul hoinar
Un bec al timpului nedăruit.
Privesc în urma clipei cu nesaț
Și retrăiesc un viitor trecut
A mai rămas un amalgam de zaț
În ceașca amintirilor de demult.