Cuvintele ce mi-au înoptat în memorie
au totuși o fereastră deschisă în gânduri
pe unde pot fugi fără îngrădire
până la colțul fiecărei sărbători
unde-ți aștepți zâmbetul pe buze.

Liniștea în care te dezvelești de monotonie
are sobrietatea unei ținute morale
unde nimbul frumuseții se înclină a respect
și din interior respiră mulțumirea de sine
ca o rază de lumină tremurată-n apa unei mări
neagră de portavioane.

Chiar și în acest climat
pe care nu-l poți preveni
mulți se bucură.