va veni o zi în care păsările vor fi verzi
cerul va îngenunchea la răsărit printre pietre
un rest de soare se va insinua prin ridurile pământului
și va închina lumina de păianjen adâncului

întunericul va privi îngerii cu umbrele lor de mână
cum vor călca frunză pe caldarâmul ultimei străzi din sonete
și va schimba filele de cenușă cu neuronii lor dintâi
doar ochiul meu drept rătăcit în tenebre
va citi zbuciumul vântului ars lumină pe cruce
și urletul lupilor din luna pusă sub căpătâi
………………………
uneori mă plictisesc să povestesc întunericului despre voi
…își ia haina de strigoi și mă simt Doamne atât de pribeag
cânt la pianul vechi cu mâna rămasă la suprafața pământului
el râde și plânge din hăul în care încă mai cad prin crăpături
păsări verzi cerul flori iubiri catedrale orgolii și fotografii învechite

a mai rămas doar ochiul meu stâng
degetele câteva clape și visul Doamne
suficiente să rotești altfel lumea asta dintâi
…………………………
între libelule
sunt câte puțin din fiecare nimic
mă rotesc ușor pe scaun
romantic music for piano
și scriu…

Ileana Popescu Bâldea
București - 19 martie 2014