Închisoarea în care mă aflu
nu are ferestre cu zăbrele, nici gardieni
are doar camere libere și singurătate,
dacă te gândești,
are atâta libertate câtă nu-ți trebuie.

De fapt pleci dimineața și vii seara obosit,
te inchizi în tine, dormi
și tot așa fără sens.
Nici n-ai timp să-ți cauți o colegă de cameră
iar dacă găsești
mare lucru nu se schimbă.

Faci din când în când dragoste protejată,
respiri același aer,
fiecare la un calculator
își caută prieteni virtuali.
Într-un târziu constați că s-a scurs timpul
și nu te mai recunoști,
în tine stă închis altcineva.