Zidirea-ntru Hristos, cu miezuri terne
Pe nici o Lume nu își are Rostul
Și prețuire n-are,-oricât i-e costul
Rosteși nimicuri, scrii doar baliverne.

Nici un sublim de lună, simț al nostru
Nu-ți cauzează rănile interne
Acelea către sferele eterne
Și-n azi de mâine nu vei fi nici Fostul.

Suind spre entitatea cea divină
Durerea nu îmi trece prin dovleac
C-a fost lovit de îngeri de lumină.

Dar pân la urmă toate sunt un fleac
Tot mie îmi găsesc de-a pururi vină -
Am mers spre Cer dar nu i-am dat de leac.