de ziua poeziei am fost invitat
să recit niște versuri într-un cămin de bătrâni.
bătrânii erau mulți și cuminți și atenți. atât de mulți
și cuminți și atenți că puteai vedea copiii înlăuntrul lor.

și le-am citit două poeme de dragoste. din dragostea
aceea care mișcă sori și stele. și am văzut copiii înlăuntrul
lor. am văzut cuvântul. am văzut și sori și stele. de parcă
se-ntrupaseră din versuri. de parcă tinerețea

reînflorea în ei. și le-am spus că sufletul n-are vârstă.
și le-am spus că bătrân e doar podul de fier. podul acela
de fier dintre lumea de mâine și lumea de ieri. apoi nu
mai știu ce le-am spus. dar i-am văzut privindu-mă

și i-am văzut ascultându-mă ca și cum
dragostea singura noastră avere.