Deși ți-e frig în singurătate și frică
să nu faci la inimă degerături,
de ani buni te speli pe mâini
cu sângele lui, le speli amicilor
creierul cu poveștile-avortoni,
extrase cu forcepsul dintr-o
irealitate pe cât de burtoasă,
pe-atât de sterilă,
irealitate prin care
îți șchiopătezi umbra, nenăscuto,
de pe o zi pe alta, încercând
să ieși din joc cu fața curată,
ca să intri apoi într-o
realitate de vis, călare
pe umerii unei (dez)iluzii străine.
Da, știu, e suficient să dai
câteva telefoane și se rezolvă …



26.03.2014;
09:14