agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1810 .



lumea. sufletul. omul.
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Luna Tudor ]

2014-03-26  |     | 



- I-
într-o zi, m-au evaluat niște oameni ca fiind excepțională, cu un X pe o foaie de hârtie
mă pregăteam să-mi împletesc o coroniță de angajat model. alături, în mijlocul conversației, s-a introdus cu carte de vizită o fereastră mare, puternică, deschisă spre orașul de-afară. m-am prezentat cu nume și prenume și eu, puțin zâmbind a ironie, a copil plictisit de joaca de-a cariera.
mi-era frică să nu pierd cumva primăvara. cine suntem noi, adunați aici, oameni cu cearcăne goale. mă uit la mâinile mele și nu mi le recunosc.

- II -
în fața tonomatului de cafea, aștept să găsesc și eu ceva excepțional în mine, apăs un buton și ascult clinchetul monezilor cum cad
e foarte simplă lumea atunci, descompusă în așteptarea cuminte a omului față în față cu sufletul unei mașinării. e mai sincer așa.

- III -
în zilele în care nu pot vorbi, pornesc la plimbare prin mine. încep mereu dintr-un loc uitat, spre exemplu călcâiul sau dintr-o coastă, cu pași mici găsesc destule cuvinte dezmembrate pe la cotituri
povești începute care-au ajuns în plămâni, înecate în vreo țigară, sau poate din cele ce-au pătruns mai adânc prin vreo arteră ceva și-acum îmi insuflă câteva zile la rând un sens, o emoție
o strălucire ce iradiază prin piele amintind de un om fericit.

- IV-
votez cu anonimatul. doar atunci suntem noi cu adevărat.

- V –
uneori știu să iubesc. îți promit. trupul e-al meu dar sufletul migrează peste noapte, se-adâncește în tine
e ceva trist în toată împlinirea asta. norocul meu că ești puternic, porți lumile de care îți povestesc și mai ales pe cele de care nu-ți spun niciun cuvânt, le-nduri pe toate, le constuiești pe toate.
îmi săruți zâmbetul cu luciditate pentru că tu ești și eu sunt, ca și cum ai pune un verset la-nceput de ecuație. poate pentru că tu ești ateu și eu mă pricepeam la matematică.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!