nu sunt dintre
cei care ies la vedere și
se-ncruntă cu văi și coline
cu trambuline cascade

cineva nu cade
celălalt îl ridică

cei care tac se cred mai mulți
dacă îi vezi să mă anunți

trecătoare sunt toate și bune și rele
am uitat de unde le cunosc

dacă îmi aduc aminte:
să îmi spăl zilele decuseară
cu apă curată de apa murdară

atât de multă lume e bolnavă
nu mai încape într-o singură navă

undeva e o navă sau
numai o apă din care pleacă peștii
să-și caute rufele cleștii

dincolo prin istoria lumii
scrisă pe solzi
ies din ring printre corzi

am nevoie de lucruri puține
ține-le tu pentru mine

și dacă le pierzi
vei fi fericit

că îndelung le-ai privit
din zori în amurg
cum dintr-o singură ușă curg
toate cheile sol-aer
ale portativului
unui vaer

eu ca mai prost
stau la adăpost