sunt încă boboci ghioceii
până înfloresc îi țin lângă inima mea

a rămas deschisă după
întâlnirea cu tine vii rar și rămâi
numai cât dau de mâncare
la îngeri
firimiturile le păstrez în coșul cu fluturi
de la ei împrumut albastrul când scriu
așa se simt liberi și atunci luminează
toate ungherele

dar astăzi nu scriu pe hârtie

copacii au cuiburi și muguri
cuvântă
mă prind rădăcinile vii
vertebrele lor bat tactul în geam
frunze de anul trecut umbresc atriul stâng
știi cum foșnesc când stăm la povești
și hrănim albul foii

vindecați în tăceri suntem dimineața prin rugă
peste zi păsări iar seara
seara respirăm împreună pentru mine ții cerul
potrivești stelele la încheieturi și inima
ca acum

dar tot nu scriu

astăzi fac din hârtie primul cocor din o mie
freamătă fluturii copacii florile în poemul acesta
toate pentru inima ta nouă