Eu mor sărac, nu am nici o para,
Am doar a Ta lumină, ascultă Doamne,
Acum când zorile-mi alintă noaptea
Și mama mea de-o lună nu mai doarme,
În târg m-aș duce să-ți vând cartea.

Dar n-am putere, căci boala nu mă lasă,
Pe mama o simt că plânge, iar nu doarme,
Cu fiecare noapte de tristețe-i mai bătrână,
Doamne, pe-a Ta tarabă pun a mea lumină,
Tu dă-i parale mamei să-mi cumpere morfină.

Așa, eu noaptea nu mai gem și mama doarme.