meșterul a clădit din piatră o casă
puțin mai înaltă ca soarele la prânzul mic
și în camerele cu șapte pereți a lăsat
câte o ușă interzisă
pentru iubirile neascultătoare ce vor veni

dincolo de fiecare ușă interzisă
erau alte pietre
atât de rotunde încât te întrebai
cui aparțin
sau care e rostul lor

pe vreme senină când vântul nu bătea
un copil pe nume Ana
cu ochii închiși
a ridicat una la piept
taci cu mama
taci