șoarecele de casă chițăie sub dulapul greu
cad fărâme
din luleaua neagră a bunicului
înghețata cu frișcă s-a uscat în compotieră
ceasul a rămas în urmă câteva nopți polare

nu eu
nu am ținut la vechituri și am visat foarte rar să gust
roșcove după pofta inimii
păpușile din cârpe nu zâmbesc dar râd cu gura până la urechi
cusută dublu cu ață
eu
este o vorbă prea mare pentru un copil de trei ani
am uitat de trei ani cât am iubit din lumea asta
nu mai iert ce mi-a rămas
triunghiul acela din cerc de pe retină s-a șters
stelele călătoare aleargă
printre alveolele plămânilor

înainte să adorm
se face mereu frig
poștașul sună la fel ca atunci când am pierdut adresa
unde mă uitase lumea
e ceva nou pentru mine
istoria care încă se repetă
drept cel mai frumos dar