Lume multă, hărmălaie, pâ la garduri, pî la uș’…
Că să dă bacaloreatu’ la liceu’ dân Ceiuș.
Stau părințî’ ca pă așe șî să-nvârt, să perpelesc,
Așcetptându-să cu toțî la v-un sămn dumnezăiesc.

Când colo, supt pom, la umbră, iaca-l șî pă moșu Nielu!
Fluiera cu vesălie șî îș țăsăla vițălu.
- Șe-i, mă uico? L-am sfăgit io, oare cumva nu țî bine?
Șe-i cu dobitocu ăsta, după șe l-ai luat cu cine?

- Ciocu mic, răspunsă uica, vrei să afle-acu tot natu?
Dobitocu-i înăuntru ca să de’ bacaloreatu…
D-aia, tacă-ț naibii fleanca, nu mă scoace dân opinși!
Tu nu vez, mă prostovane, c-asta-i nota lui dă Cinși?