prea târziu. nu mi-a spus-o niciodată. dar am știut întotdeauna că m-ar fi iertat dacă
aș fi mințit. m-ar fi înțeles. ar fi mințit la rându-i să mă acopere. orice. oricând. dar
să nu scriu despre el. cu un pahar de vin alb în dreapta. îmi dictează fiecare cuvânt.
de când s-a convins că nu îl pot respecta. aproape orice. n-ar suporta să mint despre
el. sau mai rău. să îl transform în mine.

nici eu n-am explicat niciodată nimic. ar fi fost inutil. câte nu am încercat...:

să-i povestesc cele mai bune 100 de romane românești; cele mai bune 100 de romane
din literatura universală; să joc fotbal. să pescuiesc. să văd toate filmele. să mă culc
cu toate nevestele acelora care jucau fotbal. sau mergeau la pescuit. era mai degradant.
mai plictisitor. toate îmi vorbeau despre singurătate. sau mai rău. despre poezie. așa că
m-am apucat de box. le-am bătut bărbații care se dădeau la nevastă-mea. nu e de mirare
că beau singur.

întotdeauna există una care nu are nici cele mai tari țâțe nici cel mai tare cur.

dar care te refuză indiferent cum ai aborda-o. își înșală bărbatul întotdeauna cu altul.
ție doar îți bate inima de 100 de ori mai repede. ești la ultimul etaj. nu auzi decât propria
răsuflare. ai un singur gând: ai putea muri. și nu te poți împotrivi. nodul din gât îți urcă
și coboară de parcă ți-ar masturba propria viață. ai un aer jumătate rușinat – jumătate
dărâmat. morga unui cântăreț de operă la înmormântare. ai cânta. „Dacă vesel să trăiește”.
oricât de bine ai face-o toată lumea s-ar simți prost.

alegi să bați darabana. curând capeți ritmul colivei care se acrește. e suficient să ridici
fruntea. nimeni nu te mai privește cu reproș. ești doar o gură în plus de hrănit. nu uiți
să le amintești că fără un păhărel pomenirea ar fi insuficientă. viața e un barman care
obișnuiește să bea din sticla din care toarnă. înlocuiește măsura cu apă. spre ora închiderii
toți sunt afumați. dar îi îmbată chiar

apa chioară.