ești unul-entic prin pământ lucernă
la urbe nu ești decât singur-unul
de-nsămânțezi cu vorbă din Gorunul
ori penr-un militar lași ochii-n bernă
urban,de pe-o colină-mi văd cătunul
aici sclipirea muzelor e ternă
pe când o viață-acolo e eternă
visez luceferi de și nu-s fecioară
sunt un bărbat ce-și ține pasu-n jar
acel ce-l va chema ca-ntâia oară
să-i fie menestrel și-apoi birjar
iar pribegiul dintre noi să moară
murind în beznă ultimul lui far