măi și o tot frământai cu pumnii goi din cer în cer
un pic rotund că mi-am cam zdrelit toate visele
din colț în colț într-o polată de lemn de plop
să-mi crească măcar trei cozonaci mai mentolați
am cernut din făina timpului clipă cu clipă
prin sita ochilor înlăcrimați de apocalipse
peste maiaua din lapte de noapte și dospeală de gând
am pus șapte ouă de pasărea focului
și tot frământ dragă până oi crăpa
tu să nu uiți să-l bagi în cuptorul de pământ
și să-l împarți creștinește
să-mi aud din moarte copiii mestecând un bogdaproste