Trec pe șerpuitoare muchii
prinzându-mă de cer cu sufletul,
în cutele gândirii concentrez
nisipul lumii.

Pe linii drepte,curbe ori frânte
inspir aerul rece osificat
picioarele cu pași măsurați
se contemplă unul pe celălalt.

Urc deasupra de mine însumi
cu ochii țintă, atenți și clari,
văd cum cresc în ei
deșirat și gânditor,
pietrificat
deasupra de hăul
unde numai Dumnezeu coboară.