am să las soarele să-mi ardă retina
până mi-oi limpezi de lumina ta ochii
mă voi scufunda în fiecare floare
până îți voi uita mireasma
îmi voi clăti gura cu toate otrăvurile
să-ți spăl de pe buze sărutările
voi cumpăra de la spițerie tămadă
să-mi ung cu ea toate dorurile
m-oi lăsa asurzit de vuietul mării
să nu îți mai aud chemările
voi apela la casa de nebuni să-mi scoată
cămașa de forță a îmbrățișărilor tale
îți voi face țăndări icoana
și îmi voi stinge candela din suflet
să mă dezleg de orice jurământ
voi da buzna în salonul de masaj
să-ți înlăture de pe mine mângâierile
voi lua un prosop aspru aspru de tort
și mă voi freca până mi te-oi șterge de pe creier
mă voi exila la pol să nu-ți mai simt căldura
voi implora în fiecare zi și noapte iadul
să ne ascundă în smoală păcatul

dar cu inima... mă auzi umbră cu ea ce mă fac
zice lumea că pentru boala asta nu e leac
“amăgește-o cu vinul greu femeile ușoare
adună bani de arvunește clopotarul
și părăsește cât de iute poți bordelul”