Bula Papei Mario Pius al XI-lea, Anno Domini MMXI, Marzo, 7
Portret vrednicului nostru contemporan, Catalin Florianus Giurmus,
atlet ratat al prieteniei, mereu parior începător al realității.



Câtă duioșie mi-a putut odată inspira acest fost amic! Dus la striptis de prietenii lui, după ce fetele i-au dansat în brațe fără nici un folos, el lega sutienul la loc, vinovat și reparatoriu, cu funda învățată încă de la grădiniță...



Am priceput de timpuriu că nu sunt genul să mă irosesc.
deși emfaticii sâni m-au învins cu depărtarea, n-o să mă răzbun.
prietenii mei dintr-un oraș mărunt... numai pe ei îi am să-i prețuiesc.
de asta, când e vorba de prieteni, sunt venal, gelos, nebun.



nu vreau să știu contracția cărnii, doar timpului îi simt îmbrățișarea,
marile idei nu mă persecută, instinctului moral nu mă supun,
nici nu suspin, nici nu visez în taină, condiția mea e astăzi detașarea,
cerească monedă a unui cerșetor, dar pentru ei eu sunt venal, gelos, nebun.



și dacă Raiul ăsta, de care se vorbește mult, ar fi un loc în care să nu fie
trădări și false admirații, intrigi, uneltiri, afecte și lumini care apun...
doar asta mi-a rămas, prietenii mei dintr-un oraș mărunt, fără trufie,
și când e vorba de ei, chiar de mă uită uneori, eu sunt venal, gelos, nebun.



cumpătat din fire, auster în dorințe, aș renunța la tot de m-ar iubi.
dar nu în blestematele reprize... doresc să le uit, să nu le mai spun.
puținii bani pe care-i strâng știu de pe-acum că nu-mi vor trebui...
îi dau ușor oricui, dar când e vorba de prieteni, sunt venal, gelos, nebun.