Am luat credința din străbunii mei,
Și firul ei l-am despletit să aflu,
Și biblia-m cernut-o-n picuri grei,
Să înțeleg ce scuză ai sau ce temei,
De ce cu noi ești câteodată aspru?

Cum pot în fața unei mame să te apăr,
Să-i spun că Tu ești drept și bun?
C-o mână de pământ o faci gropar,
Se uită-n ochii mei și n-am habar,
În fața gropii ce-i ia fiul,ce să-i spun?

Eu chiar nu pot, cât te-aș iubi de mult,
Când crucea ea o-nfinge în pământ, pe Tine
Eu te chem la ziua judecății, să ascult,
Căci multă vreme a trecut, prea mult,
De când Tu pe pământ, nu mai faci bine.

Doamne, milă îmi e acum de Tine.