mă-nnebunea parfumul tău de floare
că-ți promiteam câte în nori și-n stele
iar tu jurai să mi te dărui toată
însă-mi spuneai să am răbdare
și-mi răcoreai suav avântul
cu adieri de vise scornite ori culese
din povestiri despre iubiri celebre
îmbățișări discrete și sărutări timide

taur înfierbântat de-atâta roșu
mă frâmântam cum să-ți culeg nectarul
și nu puteam să înțeleg pe-atunci
că-n viața asta pământeană
abia boboc doreai să te dezbrac
cu dorul meu petală cu petală
și apoi goi în cer precum odinioară
ispita șarpelui să ne redea păcatul

cumplită amăgire ai trăit și mă gândesc
că poate tocmai de-asta ai plecat
eu nu am fost decât țăranu-nfometat
și disperat să-și samene ogorul
în mintea mea rudimentară
erai o ceapă de-aia bună degerată
că nu mai lăcrimezi dacă o spargi
am dat cu pumnul cum e obiceiul
zdrobind candoarea puritatea inocența
și hulpav ți-am mâncat ce-aveai mai bun
ca un vampir sorbind din curcubeu
iubirea adunată cu inimă cu tot