eu eram frunza
umbra
nu copacul
stând dreaptă ca un șirag de mătănii
deasupra înțelesului

am pus noapte peste noapte
pământ peste pământ
luna în locul lunii
verdele numit verde
să fie verdele însuși

zid fără zid poartă fără poartă
lipesc de cer
aripa
și nu bătaia ei
uneori locuiesc într-o mirare
de rouă
și-mi amintesc

până învăț înfășurată de vânt
să zbor