Ce zâmbet pervers,
îmi spuneam,
uitându-mă pe geam
la o vampă
ce-și fumega cu buzele
carnea,
adânc înfiptă
într-o țigară;



asemănător cu cel
al unei hiene care,
atunci când își aleargă prada
strâns ținută-ntre dinți
prin deșert,
pare că-și râde
în foametea sa
de tot universul.



Ce zâmbet pervers,
îmi spuneam,
uitându-mă la umbra ei
cum își plângea de milă, pe când
o coborau din vis
niște trepte
de ploaie-n noroi;



deasupra -
un stâlp de carne
aflat
sub tensiune
la răscrucea dintre pustiuri.


11.04.2014;
17:11