tu și eu eram două vehicule cosmice
ce s-au întâlnit absolut întâmplător
într-o minusculă parcare
undeva la marginea infinitului
eu aveam un defect grav la inimă
probabil provocat de efectul de proximitate
când într-o altă călătorie
niște călugări tibetani îi spun viață
cu viteza luminii fără să mă observi
trecuseși aproape razant pe lângă mine
era nevoie urgentă de depanare
și cum în sălbăticia asta terriană nu aveau
meșter calificat nici piese de schimb
generoasă te-ai oferit să mă tractezi
către dimensiunea următoare

sărutul a fost un soi de acuplare
absolut rudimentară prin care
sufletele nostre în sfârșit s-au întâlnit
la un pahar să depene povestea vorbei
căreia înapoiații de pe-aici îi spun iubire
un soi de trădare minciună și mir
din care să nu se plictisească prietenește
sorbeau împreună dar nu ca într-un birt
ci mai mult ca într-o sală de așteptare
fierbând semințe până la adevărata cuplare
când generoasă m-ai remorcat
aproape epuizându-ți combustibilul
până la porțile raiului unde
speriată m-ai abandonat
pentru că ți-ai amintit episodul biblic

evă îngrozită de repetarea păcatului ai fugit
și m-am trezit singur aproape înghețat
de șarpele ce dormita încolăcit pe mine
într-un alt timp însă în același pat
abia acum încep să-mi dau seama
de unde-mi vine atâta dor de tine
în somn nenorocitul cred că m-a mușcat
exact de mărul lui adam
cupa din care beau acum ca să te uit
e plină cu o licoare ce se cheamă vin
amestec de ambrozie cu foarte mult venin
la numai câțiva pași chiar peste drum
spun cei de-aici că este iadul
unde se-aude o muzică drăcească
și-o curtezană făcându-mi bezele obscene
mă ademenește pe dinăuntru goală