abia după ce ai plecat am descoperit
că lumea asta e de genul feminin
la fel ca apa fericirea viața moartea
doamne câte ispite capricioase
nu știu cu ce-am greșit
ce anume ți s-o fi părut la mine
jur că nici măcar n-am cunoscut-o
de ai tras concluzia pripită
că nu era loc pentru amândouă

e-adevărat că îmi făcea cu ochiul
uneori de-a dreptul pofticios ca o femeie
îmi promitea marea și sarea dar
m-a trădat și m-a mințit cu nesimțire
abia acum târziu îmi dau seama
că din marea mea iubire
a rămas doar sarea de pe plaja
unde goi tu spuma și eu valul
inconștienți ne promiteam eternitatea