‘Naltă, suplă, platinată și cu țoale din talciocuri
Pe stradela Primăverii Lola oscila pe tocuri
Mai încolo pe-o terasă de la cursuri fiind absent
Se uita scobind în plombe Jorj studentul repetent.

Cu privirea înfometată de Don Juan de la cămin
Băgă magnetism spre Lola cu un zâmbet libertin
Și simțind în blugii second că amorul dă năvală
Aranjându-și smecher freza o chemă la o vrăjeală.

Parcat într-un Lexus negru, aparent sigur pe el
Urmărea balansul Lolei un patron gușat și chel
Care făcând semn cu ochiu’ca simpaticul Delon
Scoase lent prin portieră suma de un milion.

Ori să fugă sau sau să stea era dubiu evident
Dar Lola ghicind în Jorj emotivul neglijent,
Si că după o repriză stă cuminte ca la Bellu
Trimițându-i o bezea se împiedică cu chelul.