Iar plouă pe coroana mea de ghimpi,
În jurul meu e plin de mărăcini,
Ce-mi rup carnea, orbi si tâmpi,
Cu albi, sălbatici colți de câini.

Încerc să-i nărui, să-i desprind,
Dar rănile îmi urlă, nu m-ascultă,
Și-n chinul meu le rog, cerșind,
Să se ascundă-n durerea-mi mută.

Ridic privirea către Tatăl meu,
Dar norii mi-au blocat salvarea,
Și eu sunt fiu de Dumnezeu,
Să-mi dea cu-o moarte alinarea.

Am rămas singur cu-a mea Cruce,
Și știu când tace Cel de Sus,
Doar eu sunt singurul ce duce,
O Cruce grea purtata de ISUS.