Azi, în coșul nu știu cui,

Ouăle ce-ar fi fost pui,

Dorm pe burtă, istovite,

Colorate, dichisite,

De o gospodină bună.

Iată că și ceasul sună,

Răsfirând somnul profund,

Și se-ntind leneș, căscând.

.

Un ou haios, zvăpăiat,

Într-un cot s-a ridicat,

Și văzând pe celelalte

Cu mutrițele ciudate,

L-a pufnit un râs ștrengar,

Fără să aibe habar

Că și fața lui, albită,

Doar în roșu e mânjită!

.

Þintind c-un arătător,

Spre un ou mov, rotunjor,

Hohotește, făcând glume:

-Te-a învinețit, ce lume!

Ești așa caraghios,

Cin' te-a ouat, un cocoș?

Tiii, pe fața ta, de vată,

Văd o uriașă pată!

.

S-a tot amuzat nespus!

Ouăle sărind în sus,

S-au privit întrebătoare,

Și-au țipat grozav de tare,

Când văzură că din toate,

Nu-i nici unu ca un lapte!

-Doamne, ce s-a întâmplat?

Parcă-n tușuri ne-am scăldat!

.

Un ou în strai gălbior,

Tot masându-și un picior,

Amurțise de ședere;

-Am rochița ca de miere!

Aoleu, mă simt jenat,

În rochiță? Sunt băiat!

Iar tu nu mai râde-n van,

Că arăți ca un golan!

.

Nas murdar, chipul la fel,

Și pe gene mult rimel,

Corp neîngrijit, cu pete...

Vezi oglinda din perete?

Fugi, zgâiește-te în ea,

Apoi râzi de-ai mai putea!

Iar de-atâta chicoteală,

Albușul ți-a dat pe-afară!

.

Să mai râdă? N-a putut!

Căci atunci când și-a văzut

Fața sa, multicoloră,

A bocit strașnic o oră,

Până când un prichindel

A scos straiul de pe el,

Și flămând, ori pofticios,

L-a mâncat. Ce delicios!

.

Nu v-am spus? Ah, m-am grăbit!

Băiețelul l-a ciocnit,

Cu un ou vopsit ca macul,

I-a spart capul, uf, săracul,

Tot frecându-se, icnind,

Auzise șopotind:

-Eden, Hristos a Înviat!

-Adevărat a Înviat!