zilele se urmăreau pe capetele rostogolite
din vecinătatea tăioasă a unei execuții
palma în formă de primăvară
își încurca genurile și anii cei mai buni
în adulmecarea câinelui
care îi trăia la figurat amănuntele fericite

a construit o casă de nebuni cu o singură cameră
locuirea se desfășura după toanele măturătorului de oameni
cu străzile atârnate în pereți
ca niște mărturisiri sinucigașe
din două în două îmbrățișări

s-a uitat în mine
și-a suflecat liniștea până deasupra genunchiului
a mai pășit o singură dată
înapoiul
urmele sărutului meu

îi putrezeau adânc în carne