trezorerii pe cînd mi-erai amantă
în forul minții-mi poartă amintire
din goana calului de iau psaltire
sub o cupolă-a vremii, elegantă

Pămîntul încă-n blînda sa rotire
își poartă noaptea stelele în geantă
iar luna e o normă prea tentantă
să nu-i ierți raza ce îți dă rostire

eternul foc încă mai arde-n vatră
pe uși stă înrobit de pește semn
și caravana trece, cîinii latră

Hristos se îmbăiază-n untdelemn
și ai, aflîndu-l ridicînd o piatră
un cord de paie și-un suflet de lemn