te credeai cea mai ceamai dintre toate
ce mult mi te-am dorit
și cât te-am căutat
pe țărmul disperării
sub iile-nflorate și sub fote
la hanul ancuței
în lacrima arcușului lui lae chiorul
ori în paharul cu pelin
dar mai ales în ranița cu vise
nu îmi făceam prea mari speranțe
însă cu toate riscurile asumate
aș fi vrut să-ți sărut tălpile

dar tu nepăsătoare și fudulă
știam de la nichita c-așa o să se-ntâmple
și de aia nu îți găsesc nicio vină
ai trecut nepăsătoare
călcând țanțoș chiar peste sufletul meu
bită metaforă proastă
ca o femeie îndrăgostită de altul
de aia mi-a ieșit cam schiop poemul