Sonetul din zări de Al. Macedonski
(din volumul "Excelsior")

Eu vin din zări cumplite - din tristă țară-n care
Mimosa simțitoare ori lotusu-azuriu
Sunt serbede vedenii ascunse-ntr-un sicriu
Iad negru unde viața e plânset sau oftare.

Acolo e târârea, o lege pentru-oricare
Și toți sunt stârpitura grozavului pustiu.
Din tot ce-a fost pe suflet, nimic nu mai e viu
Decât un smârc de vicii și altul de-aiurare.

Și totuși, împotriva prostiei rânjitoare,
Sub ura pentru rază și ura pentru floare,
Sub noaptea frământată de chinuri ce zdrobesc,

Lipsit chiar de speranță, sleit chiar de credință,
Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sârguință,
A mea, această țară căci este - ș-o iubesc.

Sonetul din alte zări
(parodie după "Sonetul din zări")

Eu sunt europeanul venit din țara-n care
Din munți și pân-la marea cu valul azuriu,
Par triști toți cetățenii ca lângă un sicriu
Sub noaptea frământată de plânset și oftare,

Fiindcă legea nu e egală pentru-oricare
Iar drept și echitate sunt vorbe în pustiu,
Da-i bine că umorul în țara asta-i viu
Și gluma e spumoasă, nu fadă aiurare!

Doar că-ncercând să frângem prostia rânjitoare
Cu ironia fină, această rară floare
Călcată-i sub pingeaua acelor ce-o zdrobesc

Fiind ei cei puternici;încât nu am credință
În vechile sloganuri și-ntreb cu sârguință:
A mea-i această țară? Căci...este! S-o iubesc??