într-o zi
din fiecare an păsările au obiceiul de a-și lăsa aripile
să cadă
și zboară cu zmeiele legate de câte-o inimă
ori de-o idee
și le așază în spate
până când devin frunze încercând să se potrivească
copacilor
până când devin sânge încercând să se potrivească
inimilor
până când devin tâmplă încercând să se potrivească
visurilor
în ziua aceea sunt atâtea aripi pe jos
încât plouă cu cer albastru
de singur

și un copil aleargă prin aripi alungându-le înapoi
la păsări