n-aș putea spune când mi-ai picat cu tronc
am simțit că m-am îndrăgostit de tine
cam pe la vreo paisprezece ani
îmi dăduseră tuleie mă mânca barba
și începuse să-mi miroasă a femeie
tu erai așa frumoasă în portu-ți de la țară
înfășurată în maramă de borangic
cu fotă și sub ie păreai ruptă din rai
tare mândră-ntre surate
pentru cine știa erai de neam...
he he cu moși și strămoși de viță nobilă
mulți dintre ei prinți regi și împărați
ți se dusese vestea peste ape peste sate
când ți-am deslușit contururile ascunse
am rămas vrăjit m-ai fascinat
erai zâna din poveștile lui tata
dar mai ales nu ți-am mai putut uita vorba
vorba aia blândă, mieroasă și doinită
tril de ciocârlie dar la nevoie volburoasă
copil crescut la coada vacii
nu mai văzusem una mai ca tine
mult mai târziu am întâlnit câteva
hmm... ceva mai pomădate și mai cochete
dar tot la tine mi-a rămas sufletul
numai și numai de dragul tău
m-am prins mai devreme în hora vieții
cam timid și nepriceput la început
am reușit să-mi potrivesc totuși pașii
după dorințe moda vremii și după ritmul tău
să-ți fiu aproape am plecat de mic de-acasă
poate dintr-o nevoie organică de-a te ocroti

într-o zi am descoperit și cât erai de bogată
de aia mulți te priveau chiorâș cu pizmă
îmi păreai așa singură fragilă și neajutorată
că ți-am pus viața mea la picioare
mă simțeam cavalerul de care aveai atâta nevoie
și mi-am oferit brațul inima și mintea
ca pe orice flăcău mă ispiteau nurii buzele
dar n-am avut o dată vreo speranță
nici măcar curaj să-ți spun cât mi-ești de dragă
ce să-ndrăznesc să-mi ridic privirea-n fața ta
să-mi treacă prin cap să te seduc
ori să te cuceresc și să încerc să-ți fiu stăpân
mă înnebunea instinctul tău matern
dar nu... n-am păcătuit nici măcar cu gândul
n-am dorit decât să știi că exist și să-ți fiu serv
se-ncrâncena carnea pe mine
și eram în stare să fac moarte de om
când cineva te privea cu jind
ohoo și câți n-au vrut să te dezbrace
doamne câte jurăminte nu ți-am făcut
mereu gata să pun mâna pe pușcă pentru tine
că și acum mă mai simt legat prin ele
treptat m-am obișnuit cu șușotelele pe la colțuri
cu bârfe aluzii perfide și ocheadele pofticioase
nu-mi astupam urechile și priveam îndurerat
cum unii ți-au trimis pocânzei voiau să te mărite
simțeam ghearele geloziei în inimă dar am ales
să fiu cu ochii pe ăi ce te pândeau din umbră

și așa s-au scurs zilele a zburat tinerețea
nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cu tine
ori ce anume voi fi greșit eu
că treptat treptat ai început să te înstrăinezi
parcă nu mai aveai încredere nu mă mai vedeai
acum dansezi pe o muzică pe care nu o simt
nu mă atrage nici atât cât să-ncerc s-o înțeleg
din nu știu ce pricini ai început să te neglijezi
o dezamăgire devastatoare ori altceva
ai devenit aproape de nerecunoscut
spun unii că te-ai fi apucat să bei să te droghezi
ai tot felul de prieteni ciudați ce-și zic iubiți
de o vreme îți vinzi până și podoabele
păstrate cu atâta sfințenie în lada de zestre
ca să le plătești consumația
cineva te sfătuiește tare greșit și suspect
m-ai îndepărtat prin africa arabia afganistan
mă dau cu capul de pereți să aflu
care-i nemernicul ce te-a adus în halul ăsta
se zvonește că cineva chiar te-ar fi necinstit
că te lași înșelată ai sărăcit te împrumuți
pe la unul și altul faci striptis pentru străini
aud că ai ajuns să te prostituiezi
că suporți umilințe esti mințită trădată siluită
de niște proxeneți traficanți de carne vie
ticăloșii vor să te vândă la târgul de sclave

mă doare de-mi vine să urlu c-ai ajuns așa
nu știu pe cine să dau vina
spune-mi te implor spune-mi cum să te ajut
chiar așa bătrân și neputincios acum
sar în foc pentru tine sunt gata să mor jur
lăcrimez de neputința de a-ți fi aproape
din idila noastră de odinioară
nu mi-a rămas decât peticul ăsta în trei culori
din rochia ta de fată mare și el găurit în mijloc
oofff... Romanie Romanie