lovind pavajul cu aripile aruncate pe spate
ca într-un curent de du-te-vino
m-am trezit pus în oglindă

pe o parte risipă, pe cealaltă altă risipă

sunt atât de flămând sub ploaie –
privesc îndeaproape prin fiecare picătură de apă
și văd anatomic în disecția asta continuă
frânghii și friguri

din când în când printre noi
se izbește o tăcere ce se prinde spasmodic de ziduri

ar trebui să închid geamurile, vântul croiește drumuri

tresar/tresari
am ațipit îmi spui într-un strigăt-șoptit
și te'ntorci pe cealaltă parte

câtă singurătate se află în toate
și cruzime de sfânt, ce privește cu buzele strânse
și pleoapele între-crăpate