Într-un colț de ulicioară
Umbre de salcâmi și de castani
Și o rochiță roșie și ușoară...

Viața scăpăra din ochii ei
Frumoși, ca două stele ce răsar
ÃŽntr-o noapte de aprilie
Peste-o câmpie de romanițe și mărar.

Și șoapta ei e murmur de chitară,
Ce sună lin și suav într-o seară
Încât ieșeam vrăjit și eu afară
Împins de zeci și zeci de mâini.

Mă așez pe-o buturugă,
La câțiva pași, mai mici, de ea,
Privind-o și uitând de restul
Am dovedit un cărăbuș ...

Un măcăleandru-a ciripit ciudat,
Iar ea a dispărut deodat‘ ... .

A fost un vis sau doar o nălucire?
Se chema ea oare Fericire?

De ce nu vii la mine iară,
Primăvară, într-o seară?