când altcineva îmi sufla la ora de biologie
întâi viermii apoi fluturii apoi vrăbiile
nu mai răspundeam
credeam că vișinii nealtoiți
erau darul lui dumnezeu și creșteau dacă
aruncam din pumn fructele întregi înaintea ploii

mă agățam de o copilărie
cu ghirlande de floarea miresei la gât
credeam că nunțile nu dor
că mă voi fi născut exact după trei anotimpuri
ieșind în lume ca o cutie închisă în altă cutie

la orice vamă lângă bagajul
legat anevoios cu sfoară de rafie
fotografia mea din același pașaport trecea
de la un pom la altul
de la o uitare mică la alta mai mare
cu umbrele culcate cuminți la pământ