înverzesc,
mă plouă între coaste,
mi se deschid petalele,
mugurii se desfac obscen
înfloresc, la naiba
și n-am fost nici măcar cultivat, răsădit, replicat,
repicat, cum se zice, groaza mi-e străină
plouă printre coaste,
mă inundă vârsta,
dorința de dincolo, de dincolo de noi
de câte ori trebuie să cad ca să simt, din nou,
sunt iar dincolo de mine, înlăutrul meu, te simt
mai am un vad, cu pietriș subțire, fin
ne vom găsi în prund
fiind
ca mâine