nectar cules cu de-amănunt din floare,
ce zvon de-albine bate tot tărâmul
corola de-a sorbi cu de-a fărâmul
indiferent de miros și culoare...
în urbe se izbesc de caldarâmul
petale nu-s, și-n van așa sudoare
pe-asfaltul neted de-a găsi o floare...
castelul vechi, cu flori la porți, dărâmu-l.
înmormântat în mirosul suav,
mai rătăcesc prin flori să-mi treacă vara
și-o floare-mi este în privire vara
cu trupul necrescut și graiul grav.

dar în zadar prin mine trec fiori,
și azi și ieri și mâine-s numai... flori.