Lujerii albi creșteau direct din dale,
În noapte mă găseam ca într-o nucă seacă.
Duhul luminii unde este dacă
L-ai îngropat strivindu-l sub sandale?

Nisipuri oarbe! Clepsidrele să tacă,
Timpul, ca un balaur, tot zornăie din zale
Și curge în trecut și mai încet și-agale
Când spade reci se mușcă, încăierate-n teacă.

Lunare peceți să-ți fumege pe șale
Că purpurile vieții atât de rar te-îmbracă!
Mi-e nostalgia fiară crudă și buimacă,
Pândind cu ochi de piatră răspântiile-astrale.

(1976)