pentru că ai plecat
am acoperit cu palmele jumătatea goală a oglinzii
mă amenința cu pumnul avea imprimate în ape adânci alfabetare
A începea Albastru care clipea a Dor care mângâia precum un proiectil pe Tare
lumânări aprinse
pământuri polare încălzite de păsări cu aripi fierbinți
trunchiuri plutitoare
țipete
pe tine cu mâinile murdare de mine

am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buze
cu setea ascuțită precum o piatră de mare
cu o pălărie de pai
să miroase a pâine și sare

poarta a rămas deschisă o gamelă alerga în urma pașilor
să culeagă ultima picătură