M-am hotărât să-mi fac regat.
Cu valurile marea am arat,
Și în tăcerea nopții am clădit
O abisală casă, mare, boierească,
Și-o cruce am cioplit din infinit,
Ca ea, iubirea să-mi sfințească.

Și-n gustul alb al sării învelită,
Femeia mea, cu trup de afrodită,
În rădăcini adânci îți prind destinul,
Ca soarele pe frunte să-ți răsară,
Să mă îmbete ochii tăi ca vinul,
În a mea iarnă cu parfum de vară.

Doar tu să mă seduci în noaptea udă,
Ce-ncearcă-n umbra sa să te ascundă,
Doar eu să-ți știu plăcerile ce dor,
Tu de pe buze soarbe-mi nemurirea,
Căci doar în tine eu mă nasc și mor,
Tu-mi ești acum blestemul și iubirea.