exilat în absența ce ai sădit-o premeditat
în sufletul meu
acum a înflorit
o imagine lungă ce-mi înfășoară ochiul
sufocându-l
clipele pătrund prin coviltirul rărit al amintirii
călătorie pe câmpurile împietrite
sub cerul împroșcat violent de culorile dangătelor
inimii într-o turlă pustiită
răstignită între mestecenii în care vântul crește captiv

roibii mușcă zăbala fornăitul le curge
prin oasele speriate
pe dosul mâinii care-mi șterge gura uscată
îmi apar
liniile urii și morții de-a valma
tu îmi ghicești un viitor
în timp ce dorul mă macină

și mă bea