cvartetul nu l-am ascultat
și nici nu mai țin socoteala uitărilor
păi să-ți număr blestemele babelor?
păi să-ți urlu mereu de iubire și alte chestiuni sentimentale?
să-ți socotesc plecările?
am dat doi cenți unei fântâni părăsite
să mă ia cu ea printre păianjeni
să mă uite
să mă uit
desfigurată coastă de ce mă strângi de mâini?
nu am bani să-i dau morții
nici vieții să mă mai țină
nu am curaj să mă ridic
și nici putere să mai cobor
acesta-i intervalul condiției umane
să te lași prins și să taci
să te lași dus fără să duci cu tine vreo piatră sau vreun fir de nisip
nebunia asta mă ucide
nu mai număra zidurile negre
hei, bătrâne visător și vânzător de...
de ce mă privești cu silă?
picăturile alea de pe tâmpla ta le-a adus vântul de pe coastă
hei, bătrâne cerșetor
spune-le prietenilor tăi despre mine
spune-le șerpilor mei despre urme
sunt sigură că vor ajunge înaintea mea la mare
dar valul următor îmi aparține