Am prăbușit marea pe caldarâm,
Și valurile se sparg de trotuare.
Am creat, voit, un tărâm
Plin de subînțeles și accentuare.
Îți plăcea plaja, te făcea mic,
Și mie îmi plăceau broaștele țestoase.
Din garduri se mai scurge câte un pic
Din visele noastre grandioase.
O barcă a cotit acum pe autostradă,
Având ca gondolier, un taximetrist.
Peștii înoată pe lângă balustradă,
Iar șoferul conduce egocentrist.
Autocare pline de scafandri
Fac naveta între mare și altă mare.
Pe mine mă încearcă ipohondrii
Când nimic nu este ceea ce pare.