te privesc [doar așa la mișto]
cum îți treci amintirea
prin păr
știu!
și uitarea-i o scuză
pătratul iubirii
prea bine îl joci
jovial
sărutul otrăvit când îl torni
să îl beau
mă îndeamnă coapsele
florile
tale din ochi

știi
o țigancă [mai degrabă vecină] de deochiul îmi cântă
când calc nisipul
cu tălpile îmi
zice
privește
albatrosul ucis
cum își aruncă în mare
cărare
ultimul vuiet
și ultimul cântec

dar eu [ce să fac?]
încă mai beau din pocalul iubirii
îmbătat
de parfum
și de muze
pe buze
te pictez indiscret
violet
în infinite vitralii