să fie totul cât mai frumos ca mersul aproape de goană pe faleză
și ploaia mare curgând ca mierea de tămâie
să îmi cânte toate duminicile după ureche
cloptele vii de nuntă printre teii grei de floare
să mă întreb de mii de ori
ce adulmecă pescărușii răniți la răsărit
sângele lor țâșnind din inimă sau coaja de portocală a soarelui
să prind orizontul tot între tâmple să mă deschid ca o carte nouă
și să ne spunem tu unul altuia
frați gemeni la vremea cireșelor albe
încă veșnici ca bobul de rouă
fiindcă marea toată este o floare de crin albastru
iar noi suntem doi delfini cu coliere din scoici la grumaz