la granița dintre păduche și om
stă mereu santinelă un fir anemic de păr

păduchii inutilului flutură un steag zdrențuit în semn de capitulare
lumina prezentului și umbra trecutului joacă de-a hoții și vardiștii
pe dealul memoriei cosit de curând

bălăriile se usucă la soare
iar eu nu mai disting dacă sunt memorie bălărie fir de păr păduche
sau soldatul Pediculus humanus capitis care sună din goarnă atacul...